Paulo Coelho - Unsprezece minute.

A fost odata o pasare.Impodobita cu o pereche de aripi desavarsite si pene stralucitoare,colorate si minunate.In sfarsit,o vietate creata ca sa zboare libera si sloboda in cer,sa-i bucure pe cei care o zaresc.
Intr-o zi,o femeie vazu pasarea si se indragosti de ea.Ii urmari zborul cu gura cascata de uimire,cu inima batandu-i mai repede,cu ochii stralucindu-i de emotie.Se indemna sa zboare impreuna cu ea si amandoua calatorira prin cer intr-o armonie desavarsita.Ea admira,venera,proslavea pasarea.
Dar ii veni atunci un gand:poate ca pasarea voia sa cunoasca cine stie ce munti indepartati.Si femeia se simti infricosata.Infricosata ca nu va mai simti niciodata acelasi lucru pentru o pasare.Si se simti invidioasa,invidioasa pe capacitatea de zbor a pasarii.
Si se simti singura.
Si cugeta:"Am sa instalez o capcana.Data viitoare cand va veni pasarea,ea nu va mai pleca."
Pasraea,indragostita si ea,reveni a doua zi,cazu in capcana si fu inchisa in colivie.
Si ea privea zilnic pasarea.Avea la dispozitie obiectul pasiunii sale si-l arata prietenelor ei,care comentau:"Dar tu esti cineva care are totul".Intre timp,incepu sa se produca o ciudata transformare:cum avea pasarea la dispozitie si nu mai era nevoita sa o cucereasca,isi pierdu interesul pentru ea.Pasarea,nemaiputand sa-si dea glas sensului vietii sale,incepu sa slabeasca,pierzandu-si stralucirea,se urati - si femeia nu-i mai dadea nicio atentie,multumindu-se doar sa o hraneasca si sa-i curete colivia.
Intr-o buna zi,pasarea isi dadu duhul.Femeia fu cuprinsa de o adanca tristete si-si ducea zilele cu gandul la ea.Nu-si amintea insa de colivie,isi aducea aminte doar de ziua cand o vazuse pentru prima oara zburand multumita printre nori.
Daca s-ar fi observat pe sine insasi,ar fi descoperit ca ceea ce o emotiona atat de tare la pasarea aceea era libertatea ei,energia aripilor ei in miscare,nu trupul ei fizic.
Fara pasare,si viata ei isi pierdu sensul si moartea veni sa-i bata la usa."De ce ai venit?",o intreba ea pe moarte.
"Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea in cer",raspunse moartea."Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se intoarca nestanjenita,ai fi iubit-o si admirat-o si mai mult;acum insa ai nevoie de mine ca sa o reintalnesti".